antet

Oarța de Sus


Cele mai vechi urme umane au fost descoperite în marginea vestică a localităţii, în dreapta şoselei Cehu Silvaniei–Supuru de Jos, pe dealul Măgura. Săpăturile arheologice desfăşurate în anii 1969, 1985-1986 au relevat existenţa unor locuiri din neoliticul mijlociu, neoliticul târziu şi eneolitic. Majoritatea vestigiilor descoperite sunt fragmente ceramice şi diferite piese din piatră (aşchii, lame etc.). Din eneolitic (cultura Coţofeni) a fost descoperită o locuinţă de tip bordei de formă aproximativ ovală, cu deschiderea în partea superioară de 2,50/3,20 m.

Piese litice de la Măgura

La cca 2,5 km sud-vest de localitate, în zona colinară din dreapta Văii Făget, pe dealul Oul Făgetului, se află o întinsă staţiune locuită în mai multe etape: neolitic, eneolitic final, bronz târziu şi epoca romană. Cercetările arheologice desfăşurate în anii 1977 şi 1987 indică faptul că locuirea cea mai intensă din acest punct datează din Bronzul târziu.

Vase afumătoare de la Ghiile Botii

Alte săpături arheologice au fost efectuate în zona colinară de la cca 1,5 km nord de localitate, la hotarul cu localitatea Stremţ, în punctul Ghiile Botii, aici fiind o staţiune ce aparţine epocii bronzului (cultura Wietenberg). Cercetările arheologice au fost între 1980 şi 1985, apoi în 1990, acestea au permis dezvelirea parţială a unei amenajări de cult cu un caracter deosebit, unică deocamdată în aria culturii şi rară în ansamblul epocii bronzului european. Este vorba de un sanctuar amplasat în punctul cel mai înalt al dealului, care constă dintr-un şanţ circular, precum şi dintr-un număr mare de gropi de diferite dimensiuni, aflate în şanţ, respectiv în spaţiul închis de şanţ, dar şi în imediata apropiere de acesta, precum şi în exteriorul şanţului, unele chiar în preajma acestuia, altele la o distanţă mai mică sau mai mare de el. Săpăturile au mai indicat existenţa încă a unui şanţ în afara amenajării centrale, care o înconjura, se pare, pe aceasta. El făcea parte, probabil, din sistemul de apărare a locului de cult. Aceluiaşi sistem îi aparţinea un val de baraj de foarte mari dimensiuni, ridicat pe o porţiune relativ plată din faţa pantei nord, nord-estice. Atât şanţul central cât şi gropile din apropierea sa au servit ca loc de depunere a ofrandelor umane şi de animale, împreună cu un bogat şi foarte variat inventar: ceramică, obiecte de metal (bronz, aur, argint), forme de turnat, alte obiecte legate de turnarea bronzurilor, piese de os, corn, piatră şi lut ars.

În 2003 şi 2004 în partea nordică a localităţii, pe panta sudică, imediat sub coama Dealului Stremţului, în dreapta şi în stânga drumului de care Oarţa de Sus–Stremţ, au fost efectuate sondaje de verificare, în cadrul cărora au fost depistate şi urmele unei locuinţe de suprafaţă din epoca bronzului (cultura Suciu de Sus) cu două vetre, dintre care una refăcută de două ori. A fost descoperită şi o cantitate mare de ceramică tipică.

Piese de aur de la Ghiile Botii

Alte descoperiri preistorice au fost sesizate la nord-est de localitate, pe dealul Bobota, în jurul fântânii şi în faliile de pe panta sudică. În punctul Fântâna lui Blaga, din malul văilor de torent din zonă, au fost adunate mai multe fragmente ceramice atipice preistorice, posibil neolitice. La cca 5 km sud-vest de localitate, în punctul Pe Faţa Oarzei (Oarză), elevul Dan Morar a identificat, în 1983, o aşezare eneolitică (cultura Tiszapolgár). La sud-vest de localitate, pe pantele sudice şi sud-vestice ale Dealului Crucii, în stânga Văii Fânaţe, în punctele învecinate Mânzata, Costişa şi Citere, a fost identificată în 1978, o aşezare din epoca bronzului (cultura Suciu de Sus). Au fost găsite la suprafaţă numeroase fragmente ceramice, majoritatea de factură grosolană, dar şi câteva cu ornament excizat-incizat. În partea superioară a Dealului Crucii, localnica Victoria Moga a găsit mai multe fragmente ceramice din epoca bronzului.În vecinătatea imediată a dealului Oul Făgetului, pe o pantă de deal din dreapta Văii Făget, în locul numit Făget, au fost găsite la suprafaţă mari cantităţi de ceramică din Bronzul târziu, ce aparţine grupului Lăpuş. A apărut în număr relativ mare şi ceramică neagră-roşie, inclusiv fragmente de vase pântecoase înalte, dar şi o proeminenţă hipertrofiată de la un vas asemănător, decorat cu incizii concentrice, identic cu cele găsite în prima fază a necropolei de la Lăpuş. Pare foarte probabil că descoperirile din punctele Oul Făgetului şi Făget reprezintă mărturiile unui obiectiv comun, cele din al doilea punct înscriindu-se cronologic, eventual, într-o etapă de extindere a aşezării.

Râșniță dacică de pe Măgura

La nord de localitate, la poalele dealurilor Ghiile Botii şi Dealul Stremţului, pe un loc relativ neted, în dreapta pârâului Bobota, în punctul PodulOarghii, s-au găsit fragmente ceramice din epoca bronzului. Tot la poalele dealului Ghiile Botii, în punctul La Valauă au fost descoperite fragmente ceramice atipice preistorice, probabil din epoca bronzului.La nord-est de dealul Măgura, în stânga Văii Perilor, pe o pantă de deal cu inclinaţie sudică şi pe terenul relativ plat din apropierea văii, în locul numit Satu Bătrân, elevii şcolii din localitate au adunat fragmente ceramice preistorice (epoca bronzului), medievale timpurii şi medievale. Potrivit tradiţiei locale, în acest punct se află vatra veche a satului. În imediata apropiere a locului menţionat anterior, în dreapta Văii Măgura, în punctul Cânepişte, tot în noiembrie 2002 s-a găsit o cantitate relativ mare de fragmente ceramice, cele mai multe atipice, care par a aparţine epocii bronzului. În hotarul localităţii au ieşit la iveală şi multe piese de bronz (topoare cu disc şi spin şi celturi).

Perioada dacică este reprezentată de situl arheologic de pe dealul Măgura. Dealul, situat în partea vestică a localităţii, aproape de şoseaua spre localitatea Bicaz, are o altitudine de 345 m fiind un punct strategic cu o bună vizibilitate în zonă şi putea controla circulaţia dinspre valea Sălajului spre Câmpia Sătmarului. Aici dacii au ridicat o mică fortificaţie din val de pământ şi şanţ, urmele acesteia fiind foarte greu vizibile azi datorită numeroaselor lucrări agricole efectuate în această zonă. Cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate aici, s-a descoperit o locuinţă şi o groapă de provizii, în care se afla o cantitate apreciabilă de ceramică dacică.

Piese de os și corn de la Ghiile Botii

Cu ocazia aceloraşi cercetări dar şi din descoperiri întâmplătoare se cunosc două monede, una dintre ele emisă de oraşul grecesc Histria în sec. II a.Chr. şi un denar roman de argint emis în sec. I a.Chr.. Partea superioară a unei râşniţe pentru zdrobit cerealele precum şi o seceră din fier stau mărturie a practicării agriculturii în zonă în periada dacică. Din zonă, de pe versantul estic al Dealului Crucii provine partea superioară a unei alte râşniţe de mână dacice, databilă în secolele II-I a. Chr..

Câteva fragmente ceramice ce se pot data în sec. II-IV p. Chr. ne arată că a existat o locuire pe acest deal şi după cucerirea dacilor de către romani (105-106 p. Chr.). De altfel, descoperirea, cândva înainte de anul 1901, a unei monede romane de argint, emisă în timpul împăratului Hadrian (117-138 p. Chr.) confirmă acest lucru.

Tot în apropiere de dealul Măgura se cunosc descoperiri ce pot fi datate în epoca romană – Barbaricum. În stânga Văii Fânaţe, pe pantele sudice şi sud-vestice ale Dealului Crucii , cu ocazia unei cercetări de suprafaţă efectuată de către Carol Kacsó şi Traian Rus în anul 1978, în punctul numite Citere au fost identificate câteva fragmente ceramice databile în secolele III-IV p. Chr.. La nord-est de Dealul Măgura, în stânga Văii Perilor, în locul cunoscut cu numele de Satul Bătrân Gabriel Andreicuţ a adunat mai multe fragmente ceramice ce se află în colecţia şcolii din localitate. Unele dintre ele se pot data în secolele II-IV p. Chr..

Monedă Histria, descoperită pe Măgura

Pe teritoriul localităţii Oarţa de Sus se cunosc mai multe puncte cu descoperiri aparţinând dacilor liberi sau epocii romane – Barbaricum. Una dintre ele este o aşezare ce se află în punctul Oarză/Pe faţa Oarzei, la aproximativ 5 km sud-vest de localitate. Aici, cu ocazia unei cercetări de suprafaţă efectuate în anul 1977, au fost adunate numeroase fragmente ceramice, printre care şi câteva de la vase lucrate la roată, de culoare cenuşie, ce se pot data în sec. II-IV p. Chr.

Cu ocazia cercetărilor arheologice desfăşurate în anii 1977 şi 1987 în zona din dreapta Văii Făget, la aproximativ 2,5 km sud-vest de localitate, pe dealul Oul Făgetului, s-au descoperit şi câteva fragmente ceramice databile în sec. II-IV p. Chr.. Alături de acestea, în acest punct s-au descoperit şi câteva fragmente ceramice tot lucrate la roată, dar de culoare neagră aparţinând culturii Przeworsk, cultură arheologică originară de pe teritoriul Poloniei de azi şi care era alcătuită din mai multe triburi germanice, dintre care cel mai puternic era tribul vandalilor.

O altă aşezare databilă în secolele II-IV p. Chr. se cunoaşte în partea de nord a localităţii Oarţa de Sus. Aici, la poalele dealurilor Ghiile Botii şi Dealul Stremţului, în dreapta pârâului Bobota, în punctul Podul Oarghii, cu prilejul unor cercetări de suprafaţă efectuate în 2002, s-au descoperit fragmente ceramice din secolele II-IV p. Chr.

Monedă republicană din tezaurul de la Ogrăzi

La aproximativ 1 km nord de centrul localităţii, în locul numit Bicazău sau Sub Heghiuri, în vecinătatea Văii Bobota, Traian Rus a adunat mai multe fragmente ceramice de culoare cenuşie, lucrate la roată, databile în sec. II-IV p. Chr.. Alte fragmente asemănătoare au fost adunate din acelaşi punct, în anul 2002, de către descoperitor împreună cu Carol Kacsó şi Dan Pop de la Muzeul de Istorie din Baia Mare.

Printre cele mai importante descoperiri databile în epoca romană – Barbaricum se numără tezaurul monetar, descoperit în locul numit Ogrăzi. În toamna anului 1985, la mică adâncime în pământ, cu prilejul unor lucrări agricole, localnica Minodora Sabău a descoperit primele monede. Ele au ajuns, prin intermediul profesorilor Traian Rus şi Ioan Roşca la Muzeul de Istorie din Baia Mare. Ulterior, în acel an, dar şi în următorul, Georgeta Iuga a efectuat cercetări la faţa locului, în vederea salvării în întregime a tezaurului. Cercetări ulterioare s-au efectuat şi în anii 1999-2000, astfel că numărul total de monede romane de argint descoperite în punctul Ogrăzi este de 307.

Tezaurul de denari descoperit la Ogrăzi

Alte câteva aşezări, descoperite pe teritoriul localităţii, pot fi datate în mileniul I e.n., în perioada evului mediu timpuriu (secolele VII-IX p. Chr.). La nord-est de Dealul Măgura, în stânga Văii Perilor, în locul cunoscut cu numele de Satul Bătrân mai mulţi elevi au adunat fragmente ceramice databile în această epocă, care ulterior au ajuns în colecţia şcolii din localitate. Alte fragmente ceramice datate în sec. VIII-IX p. Chr. sunt cunoscute în punctul Costişa, aproape de Dealul Crucii, în stânga Văii Fânaţe. Alte fragmente ceramice datate cu probabilitate în sec. VII-IX p. Chr. sunt cunoscute din punctul Podul Oarghii datorită unor cercetări de teren efectuate în 2002. Tot în acelaşi an, în punctul Râtul Perţii, la sud-vest de localitate, în dreapta Văii Fânaţe, aproape de confluenţa acesteia cu Valea Făget, au fost identificate urmele unei aşezări medievale timpurii (sec. VII-IX p. Chr.). Printre fragmentele ceramice găsite la suprafaţă se remarcă câteva realizate din pastă de lut amestecate cu mică şi ornamentate cu fascicule de linii orizontale şi linii în val, specifice acestei perioade.

antet